Intrebari Frecvente

Urmatoarele intrebari au fost incluse aici pentru ca mi-au fost puse in mod repetat pe parcursul ultimilor ani.

1. Cum v-ati permis sa studiati la universitati de top din SUA si sa calatoriti in toata lumea?

Pentru studiile superioare am primit burse de la universitatile americane unde am studiat. Aceste burse au inclus toate taxele de scolarizare, cazare, masa si o mare parte din costurile suplimentare (asigurare medicala, carti, internet etc.).  Cu burse si finantari aditionale, majoritatea de la Uniunea Europeana, am participat la seminarii, instruiri si alte programe internationale in multe tari de pe glob. Valoarea totala a burselor primite pana acum este de aproximativ $ 450 000. Daca ajustam pentru inflatie, suma depaseste jumatate de milion de dolari.

2.  De ce ati decis sa studiati in afara tarii?

De mic m-a fascinat istoria. Am invatat de la o varsta foarte frageda ca cei mai buni politicieni pe care i-a avut Romania in (unica?) sa perioada de glorie politica si diplomatica, perioada interbelica, au fost in marea lor majoritate educati in afara tarii. Fie ca vorbim de fratii Bratianu,  Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu sau Iuliu Maniu, toti au studiat sau au facut cercetare in Europa de Vest, la Sorbona si alte universitati considerate cele mai bune la acea vreme. Acest lucru a avut efect dublu: pe de o parte au primit pregatirea necesara pentru a-si imbunatati tara, iar pe de alta parte au fost respectati atat in Romania cat si in afara granitelor tarii. De asemenea, ei  au publicat in limbi straine, un lucru absolut necesar pentru a face intelese in lume perspectiva si interesele nationale ale Romaniei. Urmand exemplul lor, am dorit sa-mi fac cel putin o parte din studiile superioare la cele mai bune universitati din lume pentru ca la intoarcerea in tara sa am si pregatirea necesara nu doar vointa de a schimba ceva. In conditiile in care nicio universitate din Romania nu e in clasamentul mondial Shanghai, avem nevoie de oameni educati in afara pentru a schimba ceva in tara noastra. Nu numai ca perioada de glorie a Romaniei a fost cea cand am avut politicieni educati in vest, dar, coincidenta sau nu, si perioada cea mai neagra din istoria tarii noastre a fost cea cand am avut liderii cel mai putin educati (Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ceausescu etc.). Ceausescu chiar se mandrea cu faptul ca nu vorbea nicio limba straina, iar prigoana intelectualilor din timpul comunismului este cunoscuta de toata lumea. Acum depinde de noi daca vrem in continuare sa hulim adevaratii intelectuali sau sa le recunoastem valoarea, nu spre binele lor, ci spre binele nostru, al tuturor. Din pacate, istoria postdecembrista e plina de exemple de lideri impostori ce au pretins ca au pregatire academica de rang inalt, dar care de fapt isi obtinusera diplomele furand munca altora. Asa cum ne avertizeaza Stephen Hawking, geniul epocii moderne, „cel mai mare duşman al cunoaşterii nu este ignoranţa, ci iluzia cunoaşterii.”

3. Ne puteti da mai multe detalii despre bursele primite?

Toate bursele universitare, de cercetare sau de studiu in strainatate primite din SUA, au fost acordate in urma unei evaluari obiective facuta direct de catre institutiile la care am aplicat. Nu am semnat niciun contract special pentru respectivele burse atunci cand le-am acceptat. Nu am avut obligatia sa ma intorc in Romania dupa absolvirea studiilor, sa raman in SUA sau sa fac orice altceva, singura clauza a contractelor a fost sa invat bine si sa-mi mentin media mare. De cele mai multe ori, faptul ca am aplicat numai pentru bursele oferite de universitati, a insemnat ca a trebuit sa ma clasez in cele mai competitive grupuri, rata de admitere a fost mult mai mica decat pentru cei care aveau deja bani pentru costuri din alte surse. Pentru instruirile si seminariile din Europa, majoritatea burselor si granturilor au fost primite de la Comisia Europeana, direct de la Bruxelles.

N-am aplicat niciodata pentru bursele de studii in strainatate date de statul roman (Bursa Speciala Guvernul Romaniei, CNBSS etc.) pentru ca, cel putin la acea vreme, procesul de selectie nu era considerat unul transparent si obiectiv. In plus, majoritatea tinerilor din Romania care au studiat in afara tarii cu Bursa Guvernul Romaniei, la intoarcerea in tara au fost umiliti. Nu numai ca nu li s-au oferit functiile in guvern promise inainte de plecare, aceste functii fiind in continuare ocupate in mare parte de oameni de partid cu slaba calificare, dar in afara de asta tinerilor bursieri nici nu li s-a permis sa se angejeze la privat ani buni. Multi au fost fortati ori sa raman in strainatate si sa plateasca inapoi banii de bursa plus dobanda, desi ei s-au oferit sa se intoarca in tara conform contractului incheiat ori s-au intors in Romania, dar au fost obligati sa stea pe bara si nu li s-a permis sa se angajeze la privat – o situatie de-a dreptul ridicola. Din aceste motive nu am aplicat pentru bursele date de Guvernul Romaniei.

In afara de asta, nu am aplicat pentru burse private oferite de oameni de afaceri romani (Bursa Dinu Patriciu, Bursa Dan Voiculescu etc.) din motive evidente, pentru ca nu vroiam sa fiu la mana nimaniu sau sa fiu asociat cu vreo persoana anume, indiferent care ar fi aceasta.

4. Cum putem verifica informatiile mentionate pe website (studii universitare, post-universitare etc.)?

Am incercat sa ofer cat mai multe dovezi (diplome, burse, linkuri etc.)  acolo unde este posibil, in schimb dovezi suplimentare pot fi obtinute foarte simplu. Datele cu privire la studiile superioare (facultate, mastere) sunt public valabile si pot fi cerute de la universitati oricand. Raspunsul va veni de obicei in maxim cateva zile. Pentru programele de training, voluntariat, si semninarii, am diplome in marea majoritate a cazurilor. In anumite situatii nu s-a conferit diploma la sfarsitul programului.

Notez faptul ca pe website nu am inclus toate tarile in care am calatorit, ci doar cele in care am fost cu programe oficiale si/sau cu burse. In afara de tarile si statele mentionate in CV, am mai calatorit in: Italia, Vatican, Cehia, Austria, Coreea de Sud si in doua state americane: Nevada, New Hampshire.

5. Aveti functii in vreun partid politic?

Nu. Am primit pe parcursul ultimilor ani diverse oferte politice de la mai multe partide sa candidez pentru functii publice in Romania si la nivel european, dar am decis ca cel mai usor mod de a schimba ceva in zona Braila – Galati e prin intermediul societatii civile si prin educatie. Inainte de toate, avem nevoie de o schimbare de mentalitate in coltul nostru de tara, iar aceasta schimbare nu poate fi facuta din interiorul sistemului politic. Mentin o relatie de respect si colaborare cu mediul politic, dar nu ma intereseaza sa ma implic in politica, cel putin nu pe termen scurt sau mediu. Singurul domeniu pentru care as parasi sectorul ONG in momentul de fata ar fi diplomatia.

6. Aveti membri ai familiei implicati in politica ?

Nici parintii mei si nimeni din intreaga mea familie extinsa nu au fost si nu sunt implicati in politica. De asemenea nu erau implicati in domeniile in care am decis sa intru eu: sectorul ONG, mediul academic etc.

7. Aveti vreo legatura cu PCR sau ati avut vreo functie in partid inainte de 1989? Ati colaborat cu Securitatea dvs. sau cineva din familia dvs? Ati fost sau ati putea fi afectat in vreun fel de o lege a lustratiei?

In mod clar, nu. La revolutie aveam varsta de un an. In afara de asta, nimeni din toata familia mea extinsa nu a avut functie in PCR si nu a colaborat cu Securitatea.

8. Dintre toate tarile pe care le-ati vizitat si in care ati locuit, care vi s-a parut cea mai impresionanta?

Am vazut foarte multe locuri interesante. As mentiona aici Desertul Atacama din Chile, junglele din Mexic, Honduras si Gana, New Yorkul cu zgarie norii sai si Statuia Libertatii, Podul Golden Gate din San Francisco, Delta Raului Missippi si New Orleans, Marele Zid, Orasul Interzis si Armata de Teracota din China, doua oceane si sapte mari, plus cam tot ce e de vazut prin Europa.

Insa per total, Japonia a fost cea mai impresionanta tara unde am fost. Asa cum mi-a spus o colega americanca inainte sa plec, Tokyo este ca New York, dar pe steroizi. Tokyo este cea mai mare metropola din lume, are peste 30 de milioane de locuitori, dar nu vezi o scama pe jos, nu o hartie. Majoritatea marilor metropole din lume (New York, Los Angeles, Beijing, Shanghai, Mexico City etc.) sunt poluate, au gunoaie pe strazi, oameni fara adapost si/ sau rata delincventei foarte ridicata. Tokyo in schimb e ca un muzeu, parca tot timpul este pregatit pentru expozitie. Iar cand calatoresti cu Shinkasen, trenul glont al japonezilor, ai impresia ca te afli intro naveta spatiala.

9. Multumiri?

Un numar de persoane, dintre care o parte nu mai sunt pe aceasta lume, au fost foarte importante in dezvoltarea mea personala si profesionala.

Parintii m-au ajutat intotdeauna cat au putut, mai ales din punct de vedere moral si cu mentinerea contactului cu tara. Fara educatia celor sapte ani de acasa pe care mi-au oferit-o ei nu as fi devenit niciodata omul care sunt astazi. Bunicii care m-au crescut in Satul Vulturu din Judetul Vrancea pana la varsta de doi ani si in casa carora mi-am petrecut toate vacantele de vara pana in liceu au fost de asemenea foarte importanti in dezvoltarea mea.

Un numar de profesori din Braila trebuie amintiti: Doina Matei, profesoara de engleza de la Liceul Nicolae Iorga, Antonel Urse, profesorul de la Iorga care m-a invatat sa apreciez istoria si Carlogea Rodica, profesoara de engleza de la Scoala nr. 23 Mihai Eminescu.

Stephen Abott si Joan Miller, americanii care a fost voluntari Corpul Pacii in Braila, m-au facut sa inteleg adevaratul meu potential si m-au incurajat sa -mi continui studiile in Statele Unite la terminarea liceului. Fara indrumarea lor si nu as fi realizat niciodata ca pot intra in competitie pentru burse cu cei mai destepti elevi americani si din lume.

O serie de profesori incredibili pe care i-am avut in SUA m-au schimbat in mod profund. Printre ei se numara Larry Diamond, Andrew Rutten, Kimberly Moekle, Jack si Nancy Kollmann, Jonathan Hunt, Eamonn Callan, Marcelo Clerici-Arias, Lawrence Friedman, Melissa Michelson si Terry Moe de la Stanford University, Goerge Borjas, Dan Levy, Mathew Andrews, Tarek Masoud, Karl Kaiser, Richard Zeckhauser, Pippa Norris, Matthew Bunn, Marshall Ganz, Muriel Rouyer, Michael Ignatieff, Nancy Koehn, Michael Woolcock si Ryan Sheely de la Harvard University, Raul Madrid, Terri Givens, Michael Findley si Roger Louis de la Universitatea din Texas in Austin.

Dar nu numai de la profesorii am invatat ci si de la asistentii universitari. Syon Bhanot de la Harvard a fost modelul meu pentru cum trebuie sa fie un asistent universitar si am incercat sa-i emulez metodele lui pedagogice cand am avut ulterior ocazia eu insumi sa fiu asistent universitar la Universitatea din Texas in Austin.

Simt de asemenea nevoia sa multumesc si tuturor celor care au crezut in mine de-a lungul timpului si m-au facut sa inteleg ca orice esec al meu este unul temporar ce nu ma poate opri din evolutia mea.